Autenticitatea osemintelor lui Mihai Viteazu, confirmată! Mii de pelerini așteptați la Mănăstirea Plăviceni

PUBLICITATE - Pentru detalii ne puteți contacta la admin@transilvanianews.com

Din 1701 și până în 2010, nu a mai existat nici un indiciu despre osemintele lui Mihai Viteazu. În 2010, călugării de la Mănăstirea Plăviceni au făcut o descoperire de excepție, respectiv un schelet care se potrivea în ceea ce privește dimensiunile cu cel al marelui domnitor. Argumentele inițiale care susţineau teoria potrivit căreia osemnitele ar fi aparţinut lui Mihai Viteazul erau legate de faptul că Mănăstirea Plăviceni a fost ridicată de Doamna Stanca, că hramul este al Arhanghelui Mihail, dar şi faptul că din schelet lipsea capul, dar și membrele superioare fără claviculă și coaste, ceea ce corespundea modului cum a fost mutilat Voievodul în 1601, după cum a precizat părintele Teoctist Moldovanu, stareţul mănăstirii. Preotul a fost hotărât să facă un test ADN și măsurători antopometrice ale oaselor descoperite folosind material ADN de la mama lui Mihai Viteazu, Teodora Cantacuzino, înmormântată la Mănăstirea Cozia.

Supoziția călugărilor de la acea vreme s-a adeverit, după ce a fost definitivat raportul medico-legal care atestă faptul că osemintele corespund ca mărime celor ale domnitorului, iar din cadavru lipsește capul (care se află acum la Mănăstirea Dealul), dar și celelalte elemente lipsă ale corpului.

Marți, pe 9 august, la Mănăstirea Plăviceni din județul Teleorman va avea loc o slujbă la osemintele Voievodului, la care sunt așteptați mii de pelerini.

Anul 2018 este un an important pentru istoria poporului nostru, având în vedere că se vor împlini 100 de ani de la reunificarea vechilor provincii ale Daciei în România și formarea națiunii române. Un gest deosebit din partea Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române, Preafericitul Daniel, a președintelui Comisiei de Canonizare, prof. univ. dr. Laurențiu Streza, Mitropolitul Ardealului, precum și a Sfântului Sinod ar fi să aprobe canonizarea marelui Voievod întregitor de neam și țară.

Odiseea acestor oseminte este una bogată și complexă. Din relatările din presa vremii și din informațiile de la cel mai înalt nivel al unor membrii aparținând celui mai elitist birou al contrainformațiilor militare, celebrul Birou 2 al Statului Major al Armatei Române, reiese că reprezentanți ai serviciilor militare secrete au primit de-a lungul timpurilor diverse misiuni speciale privind protecția acestor artefacte neprețuite pentru istoriografia României și a națiunii Române. Un film documentar care circulă pe internet povestește odiseea parcursă de capul Voievodului în Primul și cel de-al Doilea Război Mondial. Neștiute sunt și traseele din zilele noastre, protejate se pare de un grup de înalți și „păzitori” ai acestor artefacte. De-a lungul timpului, de altfel, multe dintre simbolurile noastre naționale au încercat să fie distruse, începând de la cetățile dacice, citadelele romane sau chiar și biserici și mănăstiri. Nu este de mirare miza ca și aceste oseminte să dispară și să nu mai fie găsite. Unii doresc să nu mai avem istorie, care să aducă aminte de cei cinci conducători care au contribuit de-a lungul existenței noastre de peste 2000 de ani în aceste teritorii la unirea României, Burebista, Decebal, Mihai Viteazu, A.I. Cuza și Regele Ferdinand. Este oare o întâmplare că au apărut aceste oseminte ale marelui Voievod sau asistăm la o recreare a istoriei pe bază de dovezi concludente, având în vedere apropierea centenarului în 2018.

Mihai Viteazu a fost decapitat pe 9 august 1601 în tabăra de la Câmpia Turzii, la comanda împăratului Rudolf al II-lea. Capul a fost luat de un credincios de-al său, conform unei însemnări a lui Radu Mihnea, domn al Țării Românești. Trupul său a rămas timp de trei zile pe câmpul de bătălie, unde a fost batjocorit și de oameni și de câini, după care a fost îngropat. Ulterior, trupul a fost dus la Biserica Mitropolitană de la Alba Iulia, unde a rămas pentru o perioadă de timp. Se știe că osemintele Voievodului au dispărut de acolo înainte de desființarea Mitropoliei Ardealului și transformarea lăcașului în biserică catolică (1701).

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here