Harghita: Etnicii maghiari păstrează tradiția stropitului din a doua zi a Paștelui Catolic

PUBLICITATE - Pentru detalii ne puteți contacta la admin@transilvanianews.com

Mii de etnici maghiari din Harghita păstrează, în a doua zi a Paştelui Catolic, tradiţia stropitului fetelor şi femeilor, care a fost transmisă din generaţie în generaţie, ca simbol al vieţii şi fertilităţii.

Potrivit etnografilor, fetele nemăritate erau stropite, în trecut cu apă de fântână, chiar cu câte o găleată întreagă, dar în ultimii ani aceasta a fost înlocuită cu parfum sau apă de colonie.

Înainte de a le cere fetelor încuviinţare pentru a le stropi, băieţii trebuie să spună câte o poezie veselă, în care se vorbeşte de venirea primăverii şi pe care o învaţă de la bunici, părinţi, de la fraţii mai mari sau de la prieteni.

Luni dimineaţa, primii care pornesc la stropit sunt copiii, care merg la rude, vecine sau colege, uneori însoţiţi de taţi sau bunici, care doresc să îi înveţe că acest obicei trebuie dus mai departe. Drept răsplată, copiii primesc ouă roşii, prăjituri şi bani.

După amiază, merg la stropit şi grupurile de tineri sau bărbaţi adulţi, care colindă localităţile uneori şi până la miezul nopţii, în funcţie de cât de mult timp petrec la fiecare dintre fetele şi femeile pe care trebuie să le ude ‘pentru a rămâne proaspete şi frumoase ca nişte flori de primăvară’.

Una dintre comunele în care se păstrează cu sfinţenie această tradiţe medievală este Plăieşii de Jos, unde cei în vârstă se îngrijesc să o transmită celor tineri.

‘De dimineaţă, copiii sunt primii care se duc prin sat şi intră în casele unde sunt fete, spun o poezie, după care le stropesc cu spray sau cu apă de toaletă. Înainte se stropea cu apă de fântână, iar la începutul începutului chiar cu o găleată cu apă. Aceasta este o zi specială şi pentru bărbaţi pentru că, oficial, pot pleca de acasă şi pot merge la stropit la cumnate, rude de sex feminin pe care trebuie să le stropească, să nu se ofilească. Obiceiul este transmis de părinţi şi bunici, iar ziua este una foarte frumoasă’, a declarat, pentru AGERPRES, primarul comunei Plăieşii de Jos, Andras Zoltan.

Referitor la poeziile pe care le rostesc băieţii, tinerii sau bărbaţii înainte de stropit, primarul spune că acestea fac referire atât la miracolul Învierii, cât şi la frumuseţea fetelor şi femeilor, care trebuie stropite, la fel ca florile de primăvară.

Tradiţia spune că fetele care sunt stropite vor avea noroc tot anul, vor fi frumoase şi proaspete şi vor da naştere la copii sănătoşi, iar bărbaţii care ignoră acest obicei ar putea să aibă ghinion de-a lungul anului.

Potrivit lui Andras Zoltan, acest obicei are rolul şi de a întări spiritul comunitar, într-o vreme în care oamenii preferă să îşi petreacă timpul pe reţele sociale decât să se întâlnească cu prietenii, rudele sau vecinii.

‘Apreciez că acest obicei întăreşte spiritul comunitar. În zilele noastre, din cauza greutăţilor, oamenii sunt puţin mai retraşi şi ne trebuiesc anumite evenimente care pun în mişcare comunitatea. Ori acele evenimente care au legătură cu biserica, este Lăsata Secului sau alte obiceiuri populare care întăresc spiritul comunitar. Acum, oamenii discută mai mult pe Facebook, nu au contact şi e important să socializeze, să comunice direct, să îl mai întrebe pe celălalt ce face, ce probleme are, să-l încurajeze, dacă nu le poate rezolva. Asta înseamnă spiritul comunitar, care ar trebui întărit în zilele noastre’, a punctat primarul Andras Zoltan.

În maghiară, obiceiul se numeşte ‘locsolas’ şi este foarte iubit de tinerii din Harghita, fiind prezentat şi turiştilor care-şi petrec Paştele în judeţ şi care merg la stropit împreună cu gazdele.

Publicistul Székedi Ferenc, din Miercurea Ciuc, a declarat pentru AGERPRES că acest obicei popular are legătură cu ‘cultul fertilităţii, dar şi cu unele întâmplări biblice petrecute după răstignirea lui Hristos’.

Székedi Ferenc susţine că tradiţia s-a păstrat ‘inclusiv pe vremea lui Ceauşescu şi a lui Gheorghiu Dej’ şi apreciază că în ultimii ani s-a extins către bărbaţi, care au dezvoltat ‘literatura zicalelor puerile, a micilor versuri rimate, cu nuanţe diferite, sentimentale, erotice sau glumeţe’.

Conform credinţei religioase, obiceiul a fost adoptat în amintirea faptului că evreii i-au stropit cu apă pe adepţii lui Iisus, care aduceau vestea Învierii. AGERPRES www.agerpres.ro

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here